Povestea mea
La 14 ani aveam 108 kilograme, iar la 16 ani am ajuns la 55 de kilograme. Sunt o fostă obeză și actuală medic si nutriționist.
Aceasta este povestea mea și modul în care am reușit să îmi recapăt sănătatea și să pierd aproape jumătate din greutatea mea corporală. Se spune că ești fericit atunci când dăruiești, iar sănătatea este cel mai de preț lucru și cea mai mare bucurie pentru mine ! Faptul că pot să ajut oamenii care au încredere în mine mă face să mă simt fericită și împlinită în fiecare zi !
Dimineața, când mă trezesc, sunt recunoscătoare și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am șansa să îmi pun în practică cunoștințele și să îmi împărtășesc experiența profesională, pentru a-i ajuta pe alții. Promovez cu mare drag alimentația echilibrată și sănătoasă.
Cum am început?
Am fost mereu plinuță, ajungând în adolescență să fiu obeză, asta pentru că mâncam foarte mult. Totuși, deși eram grasă și nu îmi plăcea cum arătam, nu am făcut mari eforturi să schimb ceva.
La 14 ani, aveam 108 kilograme, obezitate de gradul II și eram prediabetică (provenită déjà din părinți cu diabet și probleme cardiovasculare). Eram frustrată, convertită și marginalizată.
Deja nu mă mai puteam privi în oglindă. Respiram greu și aveam o stare îngrozitoare de apatie, parcă nu mai așteptam nimic de la viață.
Când îmi rămâneau hainele mici, nu am încercat să schimb ceva, îmi luam altele și viața își urma cursul normal. Orice îmbrăcam nu îmi venea și am ajuns în imposibilitatea de a avea cu ce să mă mai îmbrac, din cauza greutății excesive.
Părinții și rudele erau disperate, nimeni nu mai cumpăra nimic aiurea de mâncare în casă. Ajunsesem să mănânc pe ascuns și asta nu era tot ! Orice sport făceam și toate caloriile pe care le pierdeam prin efort fizic… aveam grijă să le compensez tot prin mâncare.
Mă înfometam, apoi mâncam o cantitate foarte mare de mâncare, apoi îmi părea rău. Și a doua zi, o luam de la capăt. Puneam mâncarea pe post de recompensă, sau, cel puțin, pe post de comfort. Mâncarea era pasiunea mea și tot universul se învârtea în jurul ei.
- Răspundeam la emoțiile dificile sau la cele pozitive recurgând la consumul de alimente în mod excesiv, chiar și atunci când în corp nu exista o foame fizică.
- Regretul – aceasta era partea cea mai dificilă din acest cerc, deoarece începeam să mă autoînvinovățesc, să regret tot ceea ce am făcut, simțeam că nu am nicio stăpânire de sine.
- Apoi urma sentimentul de vinovăție – simțeam că mă cuprinde o rușine imensă și îmi spuneam că nu o să mai fac niciodată acest lucru, începeam să mă restricționez în ceea ce privește alimentele pe care le mâncam. Și, astfel, intram din nou în cercul vicios.
Când am intrat la liceu, îmi doream deja să slăbesc, venise ,,vremea băieților” și începusem să mă simt și mai marginalizată. Prin clasa a IX-a, am început să iau măsuri. Mi-am dat seama că am o problemă și atunci a fost momentul în care am zis: STOP! Trebuie să slăbesc!
Inițial, am vrut să scap doar de câteva kilograme, dar, văzând rezultatele, nu m-am mai oprit! După un an, cântăream cu 20 de kg mai puțin. Fiecare kilogram în minus era un câștig pentru mine.
Am început să mă înfometez și să îmi pun o grămadă de întrebări : cum am ajuns în această situație ? Care este cel mai sănătos drum de a ajunge la o greutate normală ?
Pentru prima oară, a început să îmi placă modul în care mă simțeam și, pentru prima dată, eram mândră de mine. Am invățat că nu aveam nevoie de cantități mari de hrană pentru a fi sătulă și că nu tot ce mănânci și are gust bun e și folositor organismului.
Cu cât slăbeam mai mult, cu atât mai mult mă întrebam : de ce ? Cum ? Care e mecanismul ?
Am dat la Facultatea de Medicină pentru a înțelege toate procesele. Nevoia de cunoaștere și pasiunea pentru nutriție creștea constant. Pe măsură ce am studiat diverse cărți de nutriție, dar mai ales după studiul academic, a început totul să fie foarte clar pentru mine și am început rând pe rând să aplic conceptele învățate.
Problemele mele au început să dispară treptat, iar eu mă simțeam tot mai bine. Toate schimbările le-am făcut în timp, cu convingerea că îmi va fi mai bine, pentru că începeam să înțeleg mecanismele.
Viața m-a condus cu pași mărunți, dar extrem de bine cârmuiți, spre această frumoasă profesie, prin intermediul căreia îmi propun să fiu un exemplu, dar și o sursă de informare.
Sunt pasionată de medicină, nutriție și sport! Am fost grasă și știu ce înseamnă să fii frustrată, să te învârți în cercul interminabil de senzație de foame și apoi de vinovăție că ai mâncat.
Povestea mea de succes poate să fie și povestea ta ! Cu ambiție și determinare, se poate ! Nu îți spun că este ușor, dar pot să îți spun sigur că totul o să fie mai ușor alături de mine !
Sc. 1, Et. 2, ap. 11
(reper: P-ța Unirii, Institutul Bancar Român)
Sector 2, București Luni — Vineri: 10 — 20
